Primaria Cuza Voda Calarasi

Stiri si noutati

  • Oferta Vanzare Popa Marian

    - Detalii

  • Oferta Vanzare 4 Lica Mitica

    - Detalii

  • Oferta Vanzare 3 Lica Mitica

    - Detalii

  • Oferta Vanzare 2 Lica Mitica

    - Detalii

  • Oferta Vanzare 1 Lica Mitica

    - Detalii

  • Oferta Vanzare Ionita Aurel

    - Detalii

  • Oferta Vanzare 5 Bucuresteanu Bogdan

    - Detalii

  • Oferta Vanzare 4 Bucuresteanu Bogdan

    - Detalii

  • Oferta Vanzare 3 Bucuresteanu Bogdan

    - Detalii

  • Oferta Vanzare 2 Bucuresteanu Bogdan

    - Detalii

Date geografice Cuza Voda Calarasi

AŞEZARE

Comuna Cuza Vodă, este situată în sud-estul Câmpiei Române, în partea de sud a judeţului Călăraşi, la zona de contact a Bărăganului Sudic cu Terasa Călăraşi.

Orientate de la est spre vest, satele s-au dezvoltat pe fruntea Bărăganului Sudic şi pe podul Terasei Călăraşi, în bazinul superior al văilor torenţiale: Valea lui Moş Iorgu, Valea Hotarului şi Valea Plopului.

Comuna este situată în apropierea unor căi de comunicaţie importante: Drumul naţional care leagă capitala ţării cu Călăraşiul şi cel care leagă Călăraşiul cu Olteniţa, drumuri ce se intersectează la „Canton”, pe raza teritorial-administrativă a comunei, dar în afara perimetrului locuibil, la cca 1 km către sud. Comuna este traversată de drumul interjudeţean nr.3 Călăraşi – Dragoş Vodă.

Aceste drumuri pun în legătură satele comunei cu satele din jur, de care sunt legate prin ocupaţii sociale şi economice.

Comuna Cuza Vodă se află aşezată în partea de vest a Municipiului Călăraşi, reşedinţa judeţului nostru, la o distanţă de 10 km; faţă de Municipiul Slobozia, reşedinţa judeţului Ialomiţa, judeţul de care a aparţinut comuna noastră până în anul 1968 când a luat fiinţă judeţul Călăraşi, în baza         Legii nr.2 din 16 februarie 1968, republicată, la o distanţă de cca 50 km, iar faţă de capitala ţării – Bucureşti – la o distanţă de 110 km.

Calea ferată cea mai apropiată este Călăraşi - Ciulniţa, cu gara Călăraşi-Sud, la aproximativ 4 kmdistanţă, gara Ştefan Vodă la aproximativ 7 km şi gara Călăraşi la 15 km distanţă.

În ceea ce priveşte vecinii, la nord, teritoriul comunei se învecinează cu comuna Vîlcelele, spre nord-est teritoriul este limitat de cel al comunei Dragalina la cca 500 m sud de calea ferată Bucureşti-Constanţa, la est cu teritoriul Municipiului Călăraşi şi comuna Ştefan Vodă, la vest cu comuna Grădiştea, iar la sud, teritoriul comunei se întinde până la Dunăre - graniţa naturală cu Bulgaria.

Comuna Cuza Vodă, are o suprafaţă de totală de 14.050 ha, din care 655 ha terenuri pentru izlazuri, iar faţă de comunele  învecinate ocupă o suprafaţă  mijlocie. De la nord, aproape de calea ferată Bucureşti – Constanţa şi până la sud, la Dunăre, se întinde pe o lungime de aproximativ 30 km, iar de la vest la este pe cca 7 km.

Din această suprafaţă, 240 de ha sunt ocupate de vatra satelor componente.

 RELIEFUL

Fiind aşezată în partea de S-E a Câmpiei Române, respectiv în partea de sud a judeţului Călăraşi, predomină un relief de câmpie şi luncă. Relieful întâlnit pe teritoriul comunei face parte din regiunile joase ale ţării noastre şi este dispus în trepte care coboară de la nord către sud.

Treapta cea mai înaltă, care cuprinde 2/3 din teritoriul comunei face parte din Bărăganul Sudic şi ocupă partea de nord a teritoriului extravilan.

Se caracterizează printr-o unitate geomorfologică întinsă, tabulară şi relativ netedă, presărată cu crovuri şi movile(gorgane), înălţimi de 4-6 m deasupra nivelului câmpiei, creaţii antropice, care de regulă reprezintă morminte ale unor conducători, sau ulterior acestea servind la avertizarea populaţiei cu focuri, în caz de primejdie, altitudinea maximă aflându-se la Movila Albă-45 m.

Această unitate de relief constituie  zona cerealieră a comunei. Terasa I a Dunării (Terasa Călăraşi), cu o altitudine de 15-20 m, este situată între Câmpul Bărăganului Sudic şi Balta Călăraşi. Are o lărgime de 2 km şi o lungime de cca 8 km, ocupând suprafaţa cea mai restrânsă din teritoriul comunei, se prezintă ca o suprafaţă netedă, fără crovuri şi cu puţine movile.

Este slab fragmentată de câteva văi torenţiale: Valea lui Moş Iorgu, Valea Hotarului, Valea Plopului şi Valea Trestica şi este unitatea de relief pe care s-au dezvoltat aşezările Ceacu, Cuza Vodă şi Călăraşii Vechi.

Ca plan de racordare, între Terasa Călăraşi şi Câmpul Bărăganului Sudic, apare Fruntea Câmpului din nordul satelor, cu o înclinare de aproximativ 10–15 grade pantă.

În sud se află cea mai joasă formă de relief, Balta Călăraşi, cu altitudine de 11-12 m şi o lărgime de cca13 km.


HIDROGRAFIA

Partea sudică a teritoriului comunei Cuza Vodă este udată de fluviul Dunărea, care în dreptul punctului Chiciu, se desparte în două braţe: Borcea, pe stânga şi Dunărea Veche, pe dreapta, care delimitează judeţul Călăraşi de judeţul Constanţa.

În trecut era un complex de bălţi, privaluri, jepci, grinduri şi grădişti, care prin ample lucrări de îndiguire, desecări de mlaştini şi bălţi, destufizare şi defrişare, în timp, a fost amenajată pentru agricultură.

Este apărată de marile inundaţii printr-un sistem de diguri care se desfăşoară pe 34 km de la Călăraşiînspre vest până la Groapa Stejarului.

Dintre lacurile de luncă, mai numeroase altă dată, în partea nordică a Bălţii Călăraşi, în regiunea cea mai adâncă a cuvei fostului lac Călăraşi se află – Iezer Călăraşi,

În data de 31.05.2001 între A.P.M Călăraşi şi S.C. Piscicola S.A. a intervenit acordul privind protecţia şi conservarea  avifaunei prezente în zona Iezer – Călăraşi.

În data de 30 octombrie 2001, prin Hotărârea nr.58/26.10.2001  Consiliul Judeţean Călăraşi, instituie regimul de protecţie şi conservare a avifaunei din zona Iezer Călăraşi pe suprafaţa de 400 ha luciu de apă şi 2705 ha teren agricol.

Această hotărâre s-a luat  având în vedere valoarea diversităţii biologice, de conservarea speciilor de păsări de o parte, iar pe de altă parte de mediul de viaţă al acestora, având în vedere speciile de păsări migratoare prezente, păsările de pasaj şi sedentare.

Pe cuprinsul ei sunt prezente specii de păsări protejate prin Convenţiile Internaţionale, Berna şi Bonn, cum sunt: gâsca cu gât roşu, raţa cu cap alb, pelicanul comun, lebăda de iarnă, egreta mică, stârcul roşu, barza albă, cormoranul mic.

Dintre mamifere menţionăm prezenţa vidrei, specie ocrotită de lege, foarte sensibilă la calitatea apei şi a mediului în general.

Ferma piscicolă Iezer este una dintre cele mai mari ferme  din cadrul S.C.Piscicola Călăraşi S.A. având ca obiect principal de activitate piscicultura.

Ferma piscicolă Iezer, este formată din 2 bazine de creştere a peştelui de consum (363 ha), 6 bazine de creştere a puietului în suprafaţă de 22 ha şi 3 bazine de iernat în suprafaţă de 16,5 ha.

Bazinele de creştere a puietului sunt folosite pentru producerea puietului de vara I (greutate medie 50 – 60 gr/buc.) din speciile de cultură crap, singer, novac şi caras.

Aceste bazine sunt pregătite din primăvară în lunile aprilie – mai prin mobilizarea solului (discuit), distrugerea vegetaţiei, aplicarea de îngrăşăminte minerale şi organice, distribuirea de amendamente calcaroase şi dezinfecţia locului (cu cloruri de var) după care se inundă.

În luna mai are loc popularea acestora cu pui predezvoltaţi din speciile enumerate mai sus şi apoi se începe furajarea acestora cu furaje combinate (proteină 21%), furajare care durează până   în toamnă la pescuitul de recoltă.

În timpul creşterii puietului de vara a I, periodic (la două săptămâni) se face pescuit de control pentru a determina starea sanitară şi sporul de creştere.

Puietul de vara a I, în luna octombrie , când temperatura apei ajunge la 10 – 15 C, se pescuieşte şi se depozitează în bazinele de iernat, bazine care au adâncimi de 2 m şi care beneficiază de alimentare cu apă continuă pentru a-i asigura condiţiile de iernat.

Iarna, pe aceste bazine se fac copci de aerisire pe 2-3% din suprafaţa bazinului şi se fac analize periodice pentru dozarea oxigenului solvit în apă.

Primăvara, începând din luna martie, se începe pescuitul în aceste bazine şi transportul acestuia la bazinele de creştere vara a II-a pentru a le popula.

După popularea acestor bazine, începe din luna mai furajarea cu furaje combinate.

Furajarea durează toată perioada de vară până în luna septembrie, când se începe pescuitul de recoltă şi comercializarea peştelui de consum la piaţă.

 

CLIMA

Teritoriul comunei Cuza Vodă aparţine, în totalitate sectorului de climă continentală, specific Câmpiei Bărăganului, mai puţin moderată decât a altor regiuni din ţară. Aşezată pe podul Terasei Călăraşi, cu o uşoară expunere spre sud şi adăpostită de Fruntea Câmpului, comuna Cuza Vodă are un topoclimat aparte.

Principalele elemente climatice (temperatură, vânturi, precipitaţii) sunt cele care caracterizează Terasa Călăraşi şi pentru interpretarea lor folosim datele furnizate de staţia meteorologică a Municipiului Călăraşi.

Vara este caracterizată prin timp senin, uscat şi călduros, ca urmare a influenţei aerului continental uscat şi fierbinte adus de anticiclonii din est sau pătrunderii maselor de aer tropical din Africa de Nord.

În luna iulie, temperaturile cresc peste 23 0 C, ajungând în luna august, uneori la 39–40 C.

Datorită reliefului său de câmpie, monoton din punct de vedere hipsometric, durata medie anuală a strălucirii soarelui oscilează în jurul a 2250 ore. O valoare ceva mai ridicată se înregistrează  spre zona Dunării, exprimându-se printr-un aport energetic în jur de 127 kcal/cm pe an.

Semestrul cald al anului (aprilie – septembrie) deţine ponderea principală sub raportul numărului de ore de strălucire a soarelui (circa 70%), în medie, aproximativ 1600.

În semestrul rece (octombrie – aprilie), valorile medii ale numărului de ore de strălucire a soarelui, variind în jur de 650 ore, sunt mult mai mici comparativ cu cele caracteristice sezonului de vegetaţie, ca urmare a creşterii frecvenţei nebulozităţii stratiforme şi a ceţurilor determinate de inversiunile termice.

Iernile sunt relativ reci, marcate uneori  de viscole puternice, au în general un strat de zăpadă discontinuu şi instabil, fiind sub dominarea maselor de aer rece din nord-est ale Crivăţului, zăpada este viscolită pe câmp şi troienită în comună sau pe vâlcele şi crovuri.

Îngheţul, ca fenomen caracteristic intervalului rece al anului se semnalează frecvent. Deosebit de dăunătoare sunt îngheţurile târzii de primăvară, care surprind în plină  dezvoltare plantele tinere, foarte sensibile la asemenea răciri, şi cele timpurii, din cursul toamnei, care se produc când unele plante nu şi-au încheiat încă ciclul vegetativ.

Din datele furnizate de staţia meteorologică a Municipiului Călăraşi, primul îngheţ de toamnă se produce în medie după 1 noiembrie, iar primăvara, ultimele îngheţuri întârzie în medie până la începutul primii jumătăţi a lunii aprilie.

Durata medie a intervalului anual de zile fără îngheţ însumează peste 200 zile.

Stratul de zăpadă persistă mai puţin pe teritoriul comunei datorită încălzirilor ce se produc în timpul iernii: în medie, începe să se depună în a doua jumătate a lunii decembrie şi se topeşte la începutul lunii martie.

În cursul sezonului rece, stratul de zăpadă atinge cea mai mare grosime la sfârşitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie. În mod obişnuit, grosimile stratului de zăpadă sunt relativ reduse, totuşi, în anumiţi ani, condiţiile atmosferice au determinat producerea unor ninsori abundente şi aşternerea unui strat deosebit de gros (1-1,5 m).

Uneori, sub influenţa maselor de aer mai cald din sud-est, primăvara apare foarte devreme producând topirea zăpezii. Uneori se produc ploi frecvente, alteori vânturi uscate şi puternice.

Toamna are în general două aspecte: la începutul lunii septembrie este uscată, iar în octombrie, noiembrie, relativ ploioasă.

Vânturile predominante pe teritoriul comunei noastre sunt cele care bat din sectorul nordic şi nord-estic, precum şi cele din vest şi sud-vest, mai cunoscute fiind Crivăţul şi Austrul din prima categorie şi Băltăreţul, din a doua categorie.

 

SOLURILE

Solurile comunei Cuza Vodă, sunt soluri zonale de stepă şi au ca roci parentale loessul sau depozitele loessoide.

Loessul este considerat ca material parental optim de formare a solurilor. El s-a sedimentat în pleistocenul superior, fiind cel mai întins depozit de cuvertură.

În zona câmpului se întâlnesc cernoziomuri ciocolatii cu petice de cernoziomuri castanii. În crovuri se întâlnesc petice de cernoziomuri levigate de depresiune.

Aceste soluri sunt caracteristice ţinutului cu climat stepic unde precipitaţiile sunt în jur de 500 mm şi vegetaţia este alcătuită din ierburi. Sunt bogate în humus, care atinge grosimi ce variază de la 60-80 cm. Fiind afânate, se lucrează uşor, primesc şi înmagazinează cantităţi de aer şi apă suficientă pentru dezvoltarea plantelor.

Fiind formate pe loess cu o structură glomerulară şi o textură lutoasă şi lutoasă-nisipoasă, sunt poroase, fapt ce determină un drenaj perfect. Când ploile sunt abundente, apa care se află în exces se înfiltrează uşor şi în celelalte straturi, iar când este insuficientă, se ridică spre suprafaţă prin circulaţia ascendentă la nivelul rădăcinilor.

Sunt perioade, uneori destul de lungi când datorită căldurilor şi vânturilor, rezerva de apă din sol să se epuizeze astfel ca plantele să sufere de secetă. Condiţiile favorabile de sol şi relief explică predominantul caracter cerealier al regiunii.

 

FLORA

Formaţiile vegetale specifice comunei aparţin zonei stepei, unde din loc în loc sunt insule de păduri de salcâm dispersate între terenurile agricole şi arealele restrânse cu pajişti secundare stepice puternic modificate de om.

Pajiştile  naturale se pot identifica prin prezenţa următoarelor specii: bărboasă (Agropyum cristatum L), mai rezistentă la păşunat, sunătoare (Hypericum sp.), firuţa (Poa bulbosa) pe locuri uscate, pirul gros (Cynodon dactylon), ciulin (Carduus nutans), traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris), troscot (Polygonum aviculare), pelin (Artemisia maritima).

Pe întinsul pajiştilor naturale întâlnim şi ciulinul (Carduus nutans), colţii babei (Tribulus terestris) saucucuta (Canium maculatum).

Pajiştile secundare derivate se întâlnesc pe izlazuri în diferite stadii de înierbare şi înţelenire. Pe aceste suprafeţe vegetează specii cultivate de om cum ar fi: trifoiul alb (Trifolium repens), trifoiul roşu (Trifoliul protense), lucerna (Medicago sativa), sparceta (Ono brychis vicii folia), golomăţul (Dactylis glomerata).

Multe din speciile arbustive şi ierboase prezintă interes medicinal, mugurii, frunzele, florile şi fructele acestora recoltându-se pentru prepararea unor ceaiuri şi în tratamente medicamentoase.

Cele mai comune specii sunt: cicoarea (Cicorium intybus), măceşul (Rosa conina), socul (Sambucus nigra), sunătoarea (Hypericum perforotum), muşeţelul (Matricaria chamomilla), coada şoricelului (Achillea millefolium) şi pelinul alb (Artemisia absinthium).

Vegetaţia azonală este caracterizată prin zăvoaie de luncă alcătuite din salcie albă şi plopi indigeni (alb şi negru), la care se adaugă vegetaţia acvatică din bălţi şi lacuri reprezentată  de: stuf (Phragmites communis), papură (Typha latifolia), iarba broaştelor (hydrocharis morsus), vâscul de apă (Myrrophylium spicatum), nuferi albi şi galbeni (Nymphae alba şi Nuphar luteum).

Locuitorii comunei se ocupă mai mult cu agricultura şi creşterea animalelor, cultivându-şi terenurile cu grâu (Triticum aestivum), porumb (Zea mays), orz (Hordeum vulgare), ovăz (Avena sativa) şi floarea-soarelui (Helianthus annuus), dar şi cu cultivarea legumelor din care amintim: morcovul (Daucus carota), pătrunjelul (Petroselinum crsipum), mărarul (Anethum graveolens), pătlăgelele roşii (Ly copersicon esculentum), ardeiul (Capsicum annuum), ceapa (Allium cepa), etc.

Prin curţi au plantaţi pomi fructiferi cum ar fi: mărul (Malus domestica), părul (Pyrus communis), gutuiul (Cydonia oblonga), prunul (Prunus domestica), cireşul (Prunus avium), etc şi flori precum : laleaua (Tulipa gesneriana), crinul alb (Lilium candidum), zambila (Hyacinthus orientalis), bujorul românesc (Paeonia peregrina) cu petale roşii ca sângele, liliacul (Syringa vulgaris) cu flori albe sau liliachii.

La marginea culturilor de grâu, pe malurile canalelor de irigaţii, cresc: smeurul (Rubus idaeus) - arbust spinos, cu lăstari târâtori, cu fructe roşii şi zemoase şi murul de mirişte (Rubus caesius) – cu ramuri cu ghimpi slabi şi inegali şi fructe mari, negre şi brumate.

  
FAUNA

În raport cu formele de relief, mediile de viaţă şi vegetaţia din comună, fauna se poate clasifica astfel:

- fauna de stepă

- fauna acvatică

Speciile reprezentative sunt :

1. Rozătoarele, ca: hârciogul (Cricetus cricetus), şoarecele de câmp (microtus arvalis), popândăul (Citelus citelus) şi iepurele de câmp (Lepus europaeus).

2. Carnivorele: vulpea (Vulpes vulpes), viezurele (Moles moles) şi dihorul de stepă.

3. Păsările sedentare, călătoare şi de pasaj. Caracteristice Câmpiei Bărăganului sunt: prepeliţa (Caturnix caturnix), potârnichea (Perdix  perdix), care au un areal mai larg şi un efectiv mai mare, graurii comuni (oaspeţi de vară). Dintre păsările cântătoare, trăiesc cunoscutele ciocârlii de Bărăgan (Melano corypha calondra) şi fluierarii (Tringa totanus).

4. Reptilele sunt  reprezentate de şopârlele de stepă ierboasă, respectiv şopârla cenuşie (Lacesta agilis) .

Pe alocuri, datorită colonizării în trecut a fostelor păduri din apropierea comunei, apare fazanul comun (Fasianus colchycus), foarte rar, dar şi mai rar apare căpriorul.

În baltă trăiesc numeroase păsări de baltă, al căror număr creşte în perioada pasajului, cum ar fi: raţa mare (Anas platyrhyn) şi raţa cârâitoare (Anas gueguedula), gâsca de semănătură (Ausen fabalis L), stârcul cenuşiu (Ardea cinerea) şi stârcul roşu (Ardea purpurea) pe lângă cele din Rezervaţia avifaunistică Iezer – Călăraşi.

Dintre păsările răpitoare foarte rar se mai întâlneşte şoimul.

Fauna acvatică, care populează balta este reprezentată prin specii de peşti de mare valoare economică, renumite în toată regiunea, care au constituit din totdeauna un punct de atracţie pentru localnici. Amintim aici crapul  (Czprinus carpio) şi carasul (carossius carossius), plătica (Abramis brama), şalăul (Stiyostedion lucioperca), alături de cele care sunt în rezervaţia avifaunistică Iezer Călăraşi.